duminică, 22 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Programul creştinului - programul samariteanului milostiv, programul lui Isus - este "o inimă care vede". Această inimă vede unde este nevoie de iubire şi acţionează în mod corespunzător.
Activitatea caritativă creştină nu trebuie să fie un mijloc în funcţie de ceea ce este indicat astăzi ca prozelitism. Iubirea este gratuită; nu este exercitată pentru a atinge alte scopuri. Însă aceasta nu înseamnă că acţiunea caritativă trebuie, pentru a spune aşa, să-l lase deoparte pe Dumnezeu şi pe Cristos. Creştinul ştie când este timpul de a vorbi despre Dumnezeu şi când este bine de a tăcea despre el şi a lăsa să vorbească numai iubirea. Imnul sfântului Paul adus dragostei (cf. 1Cor 13) trebuie să fie magna charta a întregii slujiri ecleziale pentru a o ocroti de riscul de a se degrada în pur activism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu